Singur printre poeti - Marin Sorescu
Autor: Marin Sorescu
Titlul orginal: Singur printre poeti
Limba primei editii: romana
Anul aparitiei primei editii: 1964
Anul aparitiei primei editii romanesti: 1964
Editura la care a aparut: Pentru Literatura
Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marin_Sorescu#Opera
'Singur printre poeti' (1964) este volumul care ii deschide lui Marin Sorescu drumul spre succes printre cei mai buni poeti contemporani. Parodia ca gen minor este luata in serios de catre poet si este expusa intr-un mod critic, anticalofil si conventional, ironizandu-i astfel pe debutanti si clasici.
Despre Singur printre poeti - Marin Sorescu
Cartea de parodii a lui Marin Sorescu a creat mare valva la vremea sa. Poetul era necunoscut iar volumul a adus un suflu nou in literatura, pentru ca oferea publicului un joc conturat cu mare inteligenta.
Singur printre poeti parodiaza fruntasii poeziei realismului social de atunci (Mihai Beniuc, Veronica Prumbacu, Eugen Frunza), poetii de la revista Steaua din Cluj precum si alti cativa poeti importanti ai universalitatii.
Marin Sorescu avea un umor liric cu o intepatura amicala care a prins, eliminand conventiile lirice protocolare si academice impreuna cu cele moderniste. Dezbate lucruri cunoscute, insa le spune pe dos. Pentru a putea parodia, este necesar un spirit critic, patrundere si consonanta cu poemul celui parodiat, dar si talent. Iar Marin Sorescu le-a avut pe toate in acest volum unic in literatura romana.
De pilda, un fragment sugestiv este: Aud: parca se zbate bolta / In insomnii cu ochii vineti, / Si o cuprinde darz revolta, / Si geme lung-prelung recolta / Pe care vreti s-o compromiteti. (Eugen Frunza - Nu nu temem!).