Divina comedie - Dante Alighieri
Despre Divina comedie - Dante Alighieri
"Divina Comedie" semnata de Dante Alighieri povesteste despre calatoria lui Dante in cele trei universuri ale vietii de apoi, lumi in care se proiecteaza binele si raul lumii terestre. Eroul nostru e condus intai de Virgiliu - simbol al ratiunii iar apoi de Beatrice - simbol al credintei. Dante e ratacit intr-o padure de unde doreste sa ia o ramura pentru celebrarea Floriilor. Este inconjurat de un leu, o pantera si o leoaica si, inspaimantat, primeste ajutor de la poetul Virgiliu care il conduce prin Infern - singura cale de iesire.
Cei doi coboara, trecand prin noua cercuri concentrice si fiecare dintre cercuri e ocupat de oameni celebri din istorie, personaje contemporane, persoane dispretuite, adversari personali trimisi in Infern de Dante pentru a-si ispasi viciile - toti asezati in functie de pacatele comise. Pedepsele sunt descrise crescator, cu cat se coboara in profunzime spre centrul pamantului. Calatoria ii ofera lui Dante o imagine despre dragoste, sentiment ce continua si dupa deces, iar viziunea ii aduce amaraciunea iubirii neimplinite. Calatoria ia sfarsit cu vederea lui Lucifer care este chinuit intr-un lac inghetat. Din acest punct, ei vor iesi spre "cerul instelat" iar calatoria il face pe Dante sa poarte cu el toate pasiunile si simtirile celor vii, tragand dupa el tot pamantul.
Dante si Virgiliu sunt acum pe partea cealalta a pamantului, inaintea muntelui Purgatoriului. Aici, pe culmi, salasluiesc sufletele celor disparuti care se caiesc de pacatele comise de-a lungul vietii. Muntele e divizat in sapte cercuri organizate dupa tipul viciilor si perioada alocata caintei. Rugaciunile celor ramasi pe pamant ajuta la iesirea mai rapida din Purgatoriu. Aici Dante regaseste cunoscuti pentru care el arata bunavointa.
In varf se afla Paradisul terestru, sub forma unei paduri populate de figuri alegorice. In "Divina Comedie", Purgatoriul e o ipostaza a personalitatii umane, ipostaza ce prevesteste zori ale Renasterii.
In Paradisul terestru, Virgiliu se retrage. Calauza lui Dante este Beatrice acum, instrument al vointei divine. Paradisul e construit din cercuri orientate pe inaltime, noua cercuri - salas al celor fara pacate, salas al sfintilor. Cercurile corespund astrelor cunoscute atunci: Luna, Venus, Mercur, Soare, Jupiter, Marte si Saturn, toate dominate de cerul astrelor fixe. La sfarsitul acestei calatorii, Beatrice se retrage iar Dante, calauzit de Sfantul Bernardo, inalta o rugaciune Fecioarei.
Astfel, ajuns la finele calatoriei sale in Paradis, artistul se contopeste cu divinitatea, simbol al iubirii.