Ciulinii Baraganului - Panait Istrati

Despre Ciulinii Baraganului - Panait Istrati

In romanul semnat de Panait Istrati, pamantul indestructibil legat de destinul romanului este reprezentat de salbatica si intinsa campie a Baraganului. Baraganul este ilustrat ca o fiinta nemiloasa, vinovata de saracia si mizeria in care localnicii se zbat. Tinutul este in lupta permanenta cu omul, oferindu-i ciulini, nimic altceva. Baraganul veninos este singuratic, lipsit de copaci, pastrand apa in adancurile pamantului.

Revenind cu gandul la locurile natale iubite si fascinante, naratorul vorbeste despre natura acestor tinuturi, despre familia sa. Parintii naratorului nu erau de-ai locului ci proveneau din Oltenia. Se stabilisera la Lateni, sat de langa Borcea, incantati de posibilitatea pescuitului in zona. Matache, naratorul povestii de mai tarziu, isi insotea parintii la pescuit si apoi vindea peste la un negustor hraparet, pe un pret foarte mic. Folosind economii de peste an, mama Anica cumpara un cal si o caruta pentru a vinde peste in alte sate iar Marin si fiul pornesc la drum, plecarea fiind simbol al destramarii familiei, al parasirii localitatii pentru totdeauna.

Plecarea din gospodarie produce o schimbare in destinul celor doi, tata si fiu. Jumatate din marfa acestora este cumparata de un om instarit insa la scurt timp, calul moare, caruta se destrama iar cei doi sunt nevoiti sa mearga la pas spre Calarasi, capitala judetului.

Ajunsi aici, tatal cumpara un fierastrau si un topor si incearca sa isi castige traiul din taiatul lemnelor. La oras traiul este bun iar naratorul se declara fericit de noua sa viata.In curand, cei doi afla ca Anica a murit si se intorc acasa insa decid sa nu ramana aici si se indreapta spre Ialomita, in cautarea unui loc nou.

Dupa cateva zile de ratacire, cei doi ajung la mosia mica si saracacioasa a Duducai, o nobila cu o poveste emotionanta, iar femeia ii primeste in casa ei.

In Baragan se abate crivatul iar ciulinii si jocul lor ii fascineaza pe copiii de aici, saraci sau bogati. Matache si noul sau tovaras, Ionel Stribu, fac planuri pentru a pleca de acasa, baietii fiind tulburati de chemarea din intinderea tainica a campiei. Ciulinii, jocul si rostogolirile lor dadeau senzatia aventurii, schimbarii, evadarii din monotonie si mizerie. Cei doi pleaca de acasa insa, in loc sa descopere vreun taram miraculous, cunosc realitatea crancena a rascoalei din anul 1907. Baietii asista la o crima in valceaua in care se adapostisera atunci cand doi jandarmi impuscasera un tanar si abandonasera cadavrul in apropiere. Baietii pornesc spre gara Ciulnita, inima Baraganului, iar la carciuma intalnesc o tanara disperata ce nu isi gasea sotul luat de jandarmi. Cei doi baieti urca intr-un vagon cu lemne insa sunt descoperiti inainte de oprirea in Lehliu si sunt dusi la hanul din apropiere unde Ionel il intalneste pe fratele sau, Costache si pe Lina, sotia barbatului. Pornesc impreuna spre comuna Trei-Sate unde locuiau Costache, Lina si copilul lor, pe proprietatea socrului Toma.

In partea de sfarsit a romanului este prezentata viata de la tara si obiceiurile localnicilor: culesul porumbului, curatenia de Craciun si Paste, mersul la biserica in fiecare duminica. Sunt ilustrate si saracia ucigatoare, vanzarea animalelor pe un pret de nimic, traiul bun al locuitorilor ce ocupau functii importante sau care aveau avere.

Soarta taranimii era dictata de mai-marii satului, drepturile nu le erau respectate, amenintarea jandarmilor ii constrangea si se multumeau cu ce aveau, se multumeau cu nimic. Inegalitatea claselor, lipsa pamantului, a animalelor, a hranei declanseaza revolta taranilor impotriva primarului si boierului. Sunt incendiate cladiri, izbucnesc luptele iar in macel dispar mii de oameni din localitatile intrate in confruntarea pe viata si pe moarte. Marin este inchis si apoi ucis iar Ionel si Matache pornesc in lume, insotiti de ciulinii Baragnului, in cautarea noilor aventuri.

Ciulinii Baraganului sunt "vis si indrazneala, invitatie la a schimba ceea ce ai pe ceea ce-ai putea avea, fie si tot ce-i mai rau, pentru ca, celor carora le e draga lumea-ntreaga, nimic nu-i mai rau decat statul pe loc."