Ciuleandra - Liviu Rebreanu
Despre Ciuleandra - Liviu Rebreanu
Preocuparea pentru analiza in profunzime a psihicului uman se adanceste in romanul Ciuleandra. Interesul pentru drama personala a omului comun, psihologia criminalitatii, tema alienarii individului, precum si investigarea stratului psihic abisal transforma acest roman intr-unul psihologic veritabil.
Romanul este alcatuit din 31 de capitole si se deschide cu un moto ce are rol anticipativ, deoarece prezinta ipostaza finala a protagonistului, nebunia lui, dar si necunoasterea propriei persoane.
Titlul operei are atat un sens denotativ, cat si unul conotativ. Exprima pe de-o parte nebunia dansului ‚ciuleandra’, iar pe de alta parte prin Ciuleandra Puiu Faranga isi arata adevaratul caracter, scapand de masca care ii ascunde adevaratele trairi. Accentul este situat pe conturarea trasaturilor personajului principal, astfel ca modul predominant de naratiune este descrierea. Totodata, primeaza conflictul interior dintre adevarata personalitate a personajului si masca pe care acesta o poarta.
Romanul incepe cu intriga, care este scena unei crime conjugale, astfel ca protagonistul Puiu Faranga este prezentat la inceput drept un criminal. Dupa savarsirea crimei, Puiu fuge sub aripa protectoare a tatalui sau care il obliga pe acesta sa se interneze intr-un sanatoriu, prefacandu-se nebun, pentru a scapa de arest. In acest spital Puiu este analizat profund psihologic, prin intermediul introspectiei, a monologului interior sau chiar a stilului indirect liber. Pe masura ce trec zilele, Puiu incearca sa gaseasca o explicatie a crimei sale, realizand ca o asemenea fapta este cauza instinctului criminal innascut, mai ales ca isi aminteste ca de mic era o fire cruda si nemiloasa.
De ce si-a ucis Puiu Faranga sotia?