Casa in flacari. Despre regie si dramaturgie - Eugenio Barba

Despre Casa in flacari. Despre regie si dramaturgie - Eugenio Barba

In paginile cartii `Casa in flacari. Despre regie si dramaturgie`, recurgand la unele dintre tehnicile preferate de lucru precum istoriile paralele ce trebuie urmarite simultan si nu succesiv, adica precum ar functiona intr-un spectacol, Eugenio Barba ilustreaza chiar prin felul scriituri sale, modalitati prin care si-a articulat universul scenic, de-a lungul timpului.

Cartea e compusa, in mare parte, din parti autobiografice, trimitand la ideea de `referinta personala` ori `subpartitura`, utilizate pentru a descrie actiuni si reactii ale participantilor la actul teatral. Sunt presarate reflectii ale autorului despre teatru, marturii de creatie ale membrilor Teatrului Odin alaturi de comentarii ale mentorului acestora. Lucrarea prezinta, de asemenea, sfaturi pentru regizori si actori, dezvaluiri personale despre creatie, notite de la cursul sustinut la Bonn, la prima intalnire de la Scoala Internationala de Antropologie Teatrala, scoala fondata de Eugenio Barba in 1979. Desfasurata pe numeroase planuri, cartea antreneaza cititorii intr-un parcurs precum un labirint presarat cu intamplari, peripetii, devieri, ocolisuri, tehnici din arsenalul procedeelor favorite ale autorului. `Casa in flacari`, metafora centrala a lucrarii, este o imagine recurenta in opera semnata de E. Barba, cu conotatii si sensuri fluctuante dar convergente. In acest context, `casa` are semnificatia plenitudinii, totalitatii si odata `arsa`, consumata, `actorul` ramane transfigurat, golit, sters, asezat pe alta orbita decat restul semenilor. El sau ea nu se mai poate intoarce in rand cu lumea, la existenta cotidiana dinainte, ca si cum ar fi zarit `jocul ielelor`, transformandu-se in neom, dupa cum spune legenda. Ori `Casa in flacari` poate fi si cetatea incendiata a Troiei, lasata in urma de Eneas care a intemeiat o alta `casa`, mai mare, mai infloritoare, `casa arsa` traducand in acest context, mitul pasarii Phoenix.

Cititorii vor descoperi povestea lumii, povestea sufletului si a creierului, instrumentele primordiale ale teatrului, mestesug pe care autorul l-a explorat in solitudine si revolta. Paginile sunt emotionante, patrunse de reflectiile de o luciditate categorica iar forta scriiturii nu este mai prejos ca puterea unui spectacol regizat de Eguenio Barba, eveniment ce reuseste sa puna spectatorii `in starea de a visa`. In cartea sa, `Casa in flacari. Despre regie si dramaturgie`, teoreticianul si profesorul Eugenio Barba schiteaza o imagine in principiile ei de baza: narative, organice si care evoca dramaturgia ca niveluri de organizare, descrie o experienta din calatoria autorului in raport cu valoarea artei sale. Dramaturgia reprezinta ritm, precizie, culori, efectul fiecarei actiuni, caracteristici extrovertite sau introvertite, calitatea formei actorilor, dinamica intre actiune si reactiune, pauza si acceleratie ori divergente ale actiunii. Eugenio Barba descrie functionalitatea modului de a regiza spectacolele sale, reflectand critic la propriile metode. In acelasi timp ofera panorama asupra repetitiilor, improvizatiilor, excursiilor si surselor sale materiale ca actor, precum piese de teatru, poezie, texte religioase alaturi de fragmente din viata sa, pareri politice, note interesante din atelierul de lucru. Cititorii obisnuiti si deopotriva, studentii, practicienii si cercetatorii au la dispozitie interpretarea marelui artist avand ca baza practica regizorala dar si cateva filosofii distincte interesante.

Eugenio Barba s-a folosit, mai mult decat oricare alt creator de scoala, de originiile sale, de experientele personale din afara profesiei. Dupa cum declara, acesta a purtat pretutindeni complexul strainului, al emigrantului, avand grija sa transforme aceste complexe in salturi calitative si in plusuri profesionale deoarece teatrul este actiune iar motorul actiunii bune este experimentul. Autorul a evitat artificializarea astfel ca a scos experimentul din perimetrul laboratorului, unde toate sunt in siguranta si sub control, si a dat experimentului valoare de fertilizator, de catalizator in actul creatiei propriu-zis al spectacolului.