Basme - Mihai Eminescu
Despre Basme - Mihai Eminescu
1873 a fost un an de succes pentru Mihai Eminescu, in rol de culegator de basme populare romanesti. Referitor la aceasta manifestare culturala, in revista Timpul din aprilie 1882, Eminescu marturiseste: "intamplarea m-a facut ca, din copilarie inca, sa cunosc poporul romanesc, din apele Nistrului incepand, in crucis, si-n curmezis, pan-in Tisa si-n Dunare".
La Mihai Eminescu, basmul reprezinta exprimarea libertatii interpretarilor si a jocului luminilor intr-un intuneric teluric. Pentru acesta, basmul este motivarea sensului ipostazelor si prezentarea lucrurilor printr-un adevar al imaginarului.
Marele scriitor a cultivat limbajul din basmele sale dupa graiul taranilor ce isi duceau viata de la asfintit si pana la apusul soarelui, de la semanat si pana la recoltat de roade, de la horele zilelor de sarbatoare si pana la sezatoarele si clacile din sat. Astfel, din acest mediu al tovarasiei sufletelor, s-au nascut aceste naratiuni ce sunt o zestre eterna a talentului narativ.
Crescut in satul romanesc, Eminescu e atras de frumosul arhaic si astfel, basmele sale sunt strabatute si inspirate de izul rural, de datini vechi. Omul satului romanesc a meditat profund si si-a aventurat sufletul in universul fantastic in care vitejii si voinicii vetrei au devenit Feti-frumosi, flacai vanjosi, aparatori ai asezarilor ocupate de oameni buni, eliberatori ai celor de sub jugul asupritor. Flacaii curajosi din basmele lui Eminescu traverseaza taramuri, patimesc si inving pe deplin raul, balaurul cu sapte capete, zmeul ori chinurile Iadului. Iar Cosanzenele, fete ale satului, fecioare despletite ale raului, isi gasesc ursitii.
Faptele moralizatoare reies din dialogul si continutul operelor semnate de Eminescu si totdeauna este evidentiata dorinta de dreptate, de dezvaluire a frumosului si adevarului, a cinstei omului simplu din popor, de sub intunericul raului.
Lectura "Basmelor" lui Mihai Eminescu este vie, este curgatoare, trezind sufletul celui ce cauta frumosul si intorcandu-l spre traditie, vatra, victoria binelui asupra raului.
"Eminescu visa pe Imparatul taran, din basme, care iese sara-n prispa sa stea cu tara de vorba si, fara sa aiba notiuni de drept si de politica, judeca pe supusii lui numai cu bunul-simt." - George Calinescu
Linkuri utile: